Stârc cenuşiu – Ardea cinerea (LINNAEUS 1758)

Este specia cea mai răspândită şi mai numeroasă de stârci din Europa.

În  România şi în Parcul Natural Lunca Mureşului cuibăreşte şi este oaspete de vară. Din luna aprilie până în octombrie îl întâlnim prin bălţile, locurile mlăştinoase şi malul canalelor şi a Mureşului. Trăieşte în colonii mari, gălăgioase, cuibărind în copaci înalţi, la noi în parc cuiburile sunt amplasate de obicei în plopii negrii sau albi din apropierea surselor de hrană. Lungimea totală este de 95 de cm, anvergura aripilor este de 185 cm. Este cu negru şi alb pe gât. Spatele şi aripile sunt cenuşii. Abdomenul este alb la mijloc şi lateral cu o dungă longitudinală neagră, tivită cu cenuşiu.

Se hrăneşte cu peşti, batracieni, moluşte, insecte, şoareci de câmp. Stă în apă nemişcat, pândind peştele pe care îl prinde printr-o lovitură cu ciocul, extrem de rapidă. Răbdarea cu care pândeşte prada şi gâtul ţeapăn, deseori tras înapoi reprezintă caracteristici ale stârcilor, în general, însă stârcul cenuşiu poate fii uşor recunoscut datorită dimensiunii sale şi a penajului predominant gri cu alb şi negru. În zbor gâtul este întotdeauna strâns în formă de S. Pe distanţe mai lungi zboară la înălţimi mari, putând fii astfel confundat cu păsările de pradă. Zborul este cu aripile uşor arcuite, care bat aerul greoi şi încet.

Iernează în Africa şi în Asia de sud, ori în sudul Europei.