Este o pasăre de pradă de mărimea unei găi roșii (Milvus milvus) mai mari, totodată fiind și cea mai comună specie de acvilă din România.

Cuibăreşte în E Europei în păduri de diferite tipuri, deseori în ținuturi mlăştinoase.

Adultul maro-închis, cu supraalarele mici şi mijlocii de o nuanță evident mai deschisă, chiarmaro-galben-sură, cap maro deschis; o pată deschisă deasupra bazei remigelor primare interioare(aripa deschisă) şi o culoare deschisă pe supracodale. Juvenilul putin mai închis. în special pe cap,dar prezintă un contrast asemănător între supraalare şi restul aripii. Siluetă şi zbor  asemănătoarecu ale acvilei țipătoare mari. Subalare de o culoare ciocolatie , în mod normal mai deschise şiniciodată mai închise decât remigele. Penajul gambei mai puțin abundent. Strigăte nu atât de sonoreca cele ale acvilei ţipătoare mari.

Hrana sa este alcătuită din 67% rozătoare și alte mamifere mici (șoareci de câmp, iepuri, nevăstuici, etc.), 21% broaște și 12% păsări (nu mai mari decât un sturz), insecte (lăcuste, greieri) și reptile (șerpi și șopârle).

În România acvila țipătoare mică este prezentă în orice zonă cu excepția vârfurilor înalte.